Salata de andive
Astazi avem salata de andive, iar un lucru bun legat de andive este faptul ca la 100g au doar 17 calorii si foarte multe vitamine :).
Se spune ca sunt legumele care se cultiva cel mai greu din lume. Tehnica de cultivare a andivelor a fost descoperita accidental in anii 1830 in Belgia, insa cel mai mare cultivator din lume este astazi Franta. Ce am mai descoperit interesant despre ele este ca provin ca si specie din familia margaretelor :).
Le putem servi gatite sau crude, insa eu de data aceasta am ales sa fac o salata. Sosul de mustar folosit la aceasta salata ajuta la inlaturarea gustului putin amar pe care il au in general andivele, asa ca nu il ignorati :).
Avem nevoie de:
Cheesecake in oua de ciocolata
Pastele se apropie si mai toata lumea face deja planuri cu ce va pregati pentru masa de duminica. Vin in ajutorul vostru cu o propunere inedita pentru desert 🙂 .
Cum pentru Paste sunt simbolice ouale rosii si pentru acest blog, pare-se , cheesecake-ul 🙂 , de ce sa nu facem pentru Paste, un cheesecake, dar in oua (de ciocolata, bineinteles 🙂 ) ?
Cred ca acest desert va lumina chipurile tuturor si va atrage atentia oricarui copil. Este simplu de facut si de efect. Iata cum se face:
Wraps
Cred ca ne place tuturor mancarea elaborata, cu multe ingrediente care se imbina delicios, gatita cum trebuie, insa mai sunt si zile cand vrem doar sa mancam ceva bun si care se face repede 🙂 . Iata va recomand ceva rapid pentru zilele cand nu aveti mult timp la dispozitie – wraps.
Chiar daca se face rapid si reteta e scurta, nu pot sa trec peste o mica incursiune in istoria acestui sandvis cu lipie. Iata, „wrap-ul” este preparat si savurat inca din 1900 de catre mexicani (care ii denumesc burritos 🙂 ), armeni, greci si turci. In forma lui actuala, a aparut prin 1990, prin adaptarea burittos la o varianta americana, care a avut succes imediat. Astazi gasim acest preparat in multe sortimente si cu multe denumiri localizate , dar ce e este cert si ce deosebeste wrap-ul de sandvisul clasic cu paine, este faptul ca, in cazul wrap-ului lipia invaluie in intregime continutul.
Supa clara de pui (cu galuste)
Considerata de-a lungul timpului drept un remediu natural impotriva simptomelor racelii, supa de pui este unul dintre cele mai raspandite preparate. Primele evidente apar in 20.000 i.Hr. , pe vremea aceea fiind destul de greu sa fierbi ceva :). Aceasta notiune , de „a fierbe” nu a existat pana cand nu au fost descoperite primele recipiente care se putea tine apa. Pentru inceput se foloseau piei de animale , iar apa fierbea datorita pietrelor fierbinti.
Cuvantul „supa” vine din franceza – soupe , care la randu-i provine din latina – suppa ( care insemna paine inmuiata intr-un amestec lichid) , care are de altfel, o sursa germanica ( legata tot de actiune de a inmuia o bucata de paine intr-o supa sau tocanita subtire si lichida).
Poate credeati ca „restaurant” a insemnat intotdeauna ceea ce stim ca e azi, si anume – un loc de luat masa, insa cuvantul „restaurant” ( insemnand oarecum „a reface”), era folosit in Franta in secolul al 16-lea, pentru a face referire la o supa foarte concentrata si ieftina, vanduta de comerciantii ambulanti pe strada, acestia promovand supa drept un antidot pentru oboseala psihica 🙂 . In 1765, un antreprenor din Paris a deschis un local unde servea numai supe , de unde am mostenit cu totii notiunea de „restaurant” de astazi.
Astazi gasim supa peste tot – si la restaurant , dar si la supermarket in diverse forme – la plicuri, in cutii, in cuburi etc, insa parca tot mai buna este atunci cand o preparam acasa cu ingrediente proaspete. Iata ce ne trebuie:
Biscuiti cu caramel
Astazi avem biscuiti. Insa nu orice biscuiti, ci unii atat de fragezi incat ti se topesc in gura, mai ales ca sunt si umpluti cu caramel 🙂 .
Insa, asa cum v-am obisnuit, nu putem trece la reteta pana cand nu ne lamurim putin asupra ingredientelor si a ceea ce urmeaza sa mancam.
Caramelul se obtine in principiu, prin incalzirea zaharului pe la aproximativ 170 °C si consta in evaporarea apei , spargerea moleculelor de zahar si unirea lor din nou, intr-un alt produs cu o culoare si un gust specific, pe care il stim foarte bine 🙂 . De la chimie, trecem la istorie si rasfoind filele, descoperim ca numele are radacini latine, din latina medievala – cannamellis – si latina – callamellus – cuvinte care in principiu se refereau la trestia de zahar.
Revenind la partea practica totusi, cateodata nu e de ajuns doar sa topim zaharul pentru a obtine ce ne dorim. De exemplu, pentru acesti biscuiti, pentru caramel am folosit
