Supa-crema de rosii
Desi punct de vedere botanic, rosia este un fruct, din perspectiva culinara, este privita ca o leguma, fapt ce poate crea putine confuzii 🙂 ( vedeti mai multe detalii aici) . A aparut prima data in Mexic, apoi s-a raspandit in Europa odata cu colonizarea spaniola in America. Rosiile initiale erau destul de micute, cum avem astazi rosii cherry si nu erau chiar atat de rosii :), ci mai degraba galbene.
Desi considerate de europeni initial ca fiind otravitoare ( de fapt frunzele chiar sunt 🙂 ), ele erau folosite des in prepararea mancarii de catre locuitorii originari din America, care credeau despre rosii ca au calitati miraculoase 🙂 .
Astazi rosiile se cultiva peste tot si le putem intalni in diverse forme si culori, bineinteles China fiind cel mai mare producator.
La 100g rosii avem: 74 calorii, 3,9 g carbohidrati, 2,6 g zahar si foarte multe vitamine. Este cert ca rosiile, in esenta, sunt foarte sanatoase, cat de sanatoase sau „bio” sunt cele din comert deja e alta discutie; sfatul meu este sa folositi cat mai multe legume crescute in gradina, in masura in care aveti posibilitatea, fireste.
Cel mai des intalnim rosiile in bucataria mediteraneana, fiind baza oricarui fel de pizza sau sos pentru paste. Bineinteles ca le putem manca si crude, sub forma unui sos (ketchup), uscate sau sub forma unei supe-crema de rosii – preparatul meu de azi.
Supa de ciocolata
Probabil cei care iubesc ciocolata considera ca au murit si au ajuns in rai, dar nu… supa de ciocolata este chiar aici, pe pamant cu noi si este divina. Unde mai pui ca are si crutoane din croissant? Propun sa facem un templu celui ce a inventat asa ceva :).
Aveti grija insa, ce e mult strica, prin urmare va recomand un consum cu moderatie, este foarte dulce si nici nu vreau sa ma gandesc la miile de calorii :). Totusi, o data in viata macar, merita sa incercati supa de ciocolata.
Despre supa am discutat aici, despre ciocolata am mai vorbit si aici, propun deci sa nu mai stam la discutii si sa trecem la treaba.
Crutoane din croissant
Crutoanele sunt in genere bucati de paine coapte inca o data , deseori sub forma unor cuburi inmuiate in ulei sau unt si asezonate cu sare sau ierburi aromatice. Se folosesc in supe si in salate ( in special in salata Caesar) sau ca atare, sub forma unei mici gustari.
Cuvantul in sine – croûton (crouton) – este un diminutiv venit de la croûte (croute). „Croute” inseamna o felie de bagheta unsa cu putin unt sau ulei si bagata la cuptor ( intelegeti acum de unde si diminutivul 🙂 ).
De asemenea, in franceza „croûte” nu este numai un substantiv, ci si un verb care descrie procesul prin care painea se transforma in crusta.
Prin urmare e simplu: se taie painea in cuburi, se unge cu unt sau ulei, se asezoneaza si se baga la cuptor pana capata o crusta. Si atunci, de ce sa nu incercam si o variante de crutoane dulci, nu din paine, ci din croissant, pe care le putem folosi de ce nu, la o … supa de ciocolata 🙂 ?
Porc cu legume la wok
Wok-ul este una dintre cele mai cunoscute ustensile de gatit din China. Se foloseste in multe tehnici de gatit de la prajeala pana la supa si afumare. In general se foloseste alaturi de un polonic, pentru ca bucatarul sa nu se arda la maini.
Forma sa ajuta la formarea unei zone fierbinti pe fundul wok-ului, fapt ce ajuta ca o parte din mancare sa fie gatita la foc intens, utilizand insa putin gaz. Partea mare de sus ii ajuta pe bucatari sa amestece mai usor in cazul supelor, impiedicant lichidul sa curga foarte mult pe langa. De asemenea, aceasta forma ajuta si la „adunarea” ingredientelor de pe margine, acestea tind sa se aduna in mijloc cand tigaia este agitata.
Am folosit si eu wok-ul pentru acest fel de mancare si pot confirma ca este ideal atunci cand gatesti cu multe ingrediente taiate marunt sau subtire si poti amesteca bine, fara sa cada pe margine. Iata cum se face:
Lava cake
Lava cake sau molten chocolate cake sau moellux au chocolat sau oricum am vrea sa ii zicem este un desert elegant si fin, cu mijloc lichid de ciocolata si care servit alaturi de o cupa (doua 🙂 ) de inghetata e absolut divin.
Acest preparat combina cumva un blat de prajitura cu un souffle, nu contine multe ingrediente la baza si se face relativ repede.
Creditul pentru raspandirea sa, mai ales in restaurantele de lux, ii revine lui Jean-Georges Vongerichten, locat in S.U.A., chef care initial a si considerat ca l-a inventat in 1987. Conform spuselor lui, la un moment dat a scos un blat de tort din cuptor inainte de a fi gata si a observat ca desi mijlocul era lichid, textura era buna si gustul delicios 🙂 . Totusi, acest lucru a fost contestat ferm de chocolatierii francezi, care sustineau ca acest preparat exista de mult in Franta.
Nu degeaba acest desert a prins mai mult in restaurantele de lux, va spun sincer ca este destul de simandicos si cu multe toane 🙂 . Unde mai pui ca trebuie servit si imediat dupa ce il faci, prin urmare nu ai voie sa nu iti iasa, mai ales cand invitatii asteapta nerabatorii la masa 🙂 .
Nu va ascund ca am avut multe incercari pana am ajuns la acest rezultat. Ingredientele de calitate, un cuptor bun si rabdarea sunt cheia succesului 🙂 . La o simpla cautare pe internet, veti gasi multe variante de retete de lava cake, veti vedea ca unele nu contin faina, altele da si unele poate multe alte ingrediente in plus. Mai jos va prezint o reteta incercata de mine si care dupa cum vedeti in poze, are sanse mari sa iasa ce trebuie 🙂 .
