Supa crema de dovleac
Dovleacul – pe langa faptul ca il tot scobim, dupa talentul fiecaruia, in fiecare an de Halloween π , are si multe alte calitati, cum ar fi faptul ca e plin de vitamina A si C, dar si multe alte minerale si vitamine. Contine 26 de calorii la 100 de grame si este 92% apa.
Dovleacul este foarte versatil in bucatarie, putand fi folosit atat in feluri principale, garnituri, cat si in deserturi, dar este foarte bun si hranitor si intr-un simplu piure pentru cei mici. De asemenea, se folosesc si semintele (pe care le mancam prajite π ), dar si florile de dovleac in diverse preparate (cum ar fi flori de dovleac pane umplute cu branza, dar despre asta vom vorbi alta data π ).
Cum vine toamna, cum mi se face subit pofta de dovleac, sub diverse forme, fie copt, fie in placinta sau in supa crema. Astazi impartasesc cu voi o reteta de supa crema de dovleac pe care am gatit-o de curand. Vedeti mai jos ingredientele si pasii, sper sa va placa! β₯
Supa-crema de rosii
Desi punct de vedere botanic, rosia este un fruct, din perspectiva culinara, este privita ca o leguma, fapt ce poate crea putine confuzii π ( vedeti mai multe detalii aici) . A aparut prima data in Mexic, apoi s-a raspandit in Europa odata cu colonizarea spaniola in America. Rosiile initiale erau destul de micute, cum avem astazi rosii cherry si nu erau chiar atat de rosii :), ci mai degraba galbene.
Desi considerate de europeni initial ca fiind otravitoare ( de fapt frunzele chiar sunt π ), ele erau folosite des in prepararea mancarii de catre locuitorii originari din America, care credeau despre rosii ca au calitati miraculoase π .
Astazi rosiile se cultiva peste tot si le putem intalni in diverse forme si culori, bineinteles China fiind cel mai mare producator.
La 100g rosii avem: 74 calorii, 3,9 g carbohidrati, 2,6 g zahar si foarte multe vitamine. Este cert ca rosiile, in esenta, sunt foarte sanatoase, cat de sanatoase sau „bio” sunt cele din comert deja e alta discutie; sfatul meu este sa folositi cat mai multe legume crescute in gradina, in masura in care aveti posibilitatea, fireste.
Cel mai des intalnim rosiile in bucataria mediteraneana, fiind baza oricarui fel de pizza sau sos pentru paste. Bineinteles ca le putem manca si crude, sub forma unui sos (ketchup), uscate sau sub forma unei supe-crema de rosii – preparatul meu de azi.
Supa de ciocolata
Probabil cei care iubesc ciocolata considera ca au murit si au ajuns in rai, dar nu… supa de ciocolata este chiar aici, pe pamant cu noi si este divina. Unde mai pui ca are si crutoane din croissant? Propun sa facem un templu celui ce a inventat asa ceva :).
Aveti grija insa, ce e mult strica, prin urmare va recomand un consum cu moderatie, este foarte dulce si nici nu vreau sa ma gandesc la miile de calorii :). Totusi, o data in viata macar, merita sa incercati supa de ciocolata.
Despre supa am discutat aici, despre ciocolata am mai vorbit si aici, propun deci sa nu mai stam la discutii si sa trecem la treaba.
Supa crema de ciuperci
Ciupercile, daca stim sa le alegem pe cele neotravitoare :), sunt o sursa foarte buna de vitamine, cu un aport redus de calorii ( la 100g contin 22 de calorii si 0.1g grasimi), motiv pentru care le vedem adesea „aprobate” in tot felul de diete.
Nefiind nici carne , dar nici legume – ciupercilor li se mai spune si „carnea” vegetarienilor si se regasesc de multa vreme in bucatariile multor tari, in special China, Corea, Japonia, dar si in multe tari din Europa.
Cele mai cunoscute, pe care le gasim adesea la supermarket sunt – Agaricus bisporus – care de altfel sunt considerate si cele mai sigure de mancat, fiind cultivate intr-un mediu controlat si sterilizat. China este astazi cel mai mare producator de ciuperci.
Reteta de azi este
Supa clara de pui (cu galuste)
Considerata de-a lungul timpului drept un remediu natural impotriva simptomelor racelii, supa de pui este unul dintre cele mai raspandite preparate. Primele evidente apar in 20.000 i.Hr. , pe vremea aceea fiind destul de greu sa fierbi ceva :). Aceasta notiune , de „a fierbe” nu a existat pana cand nu au fost descoperite primele recipiente care se putea tine apa. Pentru inceput se foloseau piei de animale , iar apa fierbea datorita pietrelor fierbinti.
Cuvantul „supa” vine din franceza – soupe , care la randu-i provine din latina – suppa ( care insemna paine inmuiata intr-un amestec lichid) , care are de altfel, o sursa germanica ( legata tot de actiune de a inmuia o bucata de paine intr-o supa sau tocanita subtire si lichida).
Poate credeati ca „restaurant” a insemnat intotdeauna ceea ce stim ca e azi, si anume – un loc de luat masa, insa cuvantul „restaurant” ( insemnand oarecum „a reface”), era folosit in Franta in secolul al 16-lea, pentru a face referire la o supa foarte concentrata si ieftina, vanduta de comerciantii ambulanti pe strada, acestia promovand supa drept un antidot pentru oboseala psihica π . In 1765, un antreprenor din Paris a deschis un local unde servea numai supe , de unde am mostenit cu totii notiunea de „restaurant” de astazi.
Astazi gasim supa peste tot – si la restaurant , dar si la supermarket in diverse forme – la plicuri, in cutii, in cuburi etc, insa parca tot mai buna este atunci cand o preparam acasa cu ingrediente proaspete. Iata ce ne trebuie:
