Rulada cu mousse de lamaie
Lamaile se pare ca ar fi originare din India sau China, nu se stie clar de unde si cand au pornit, insa un lucru e cert – in Europa au ajuns prin nordul Italiei, in antichitate. Pe vremea aceea nu erau cultivate pe zone vaste, de abia in anul 700, cand au fost introduse in Persia si Egipt au cunoscut o raspandire mai larga.
Revenind in Europa, lamaie au inceput sa fie cultivate substantial abia in secolul 15 , in Genova. Astazi, lamaile sunt foarte apreciate pentru suc si coaja si sunt folosite in multe preparate culinare sau bauturi (Limoncello), in marinada pentru peste, ca si conservant pentru fructele taiate prospat pentru a nu se oxida, dar nu numai – jumatate de lamaie data cu sare sau praf de copt poate face minuni pentru vasele murdare, asa cum coaja de lamaie poate fi folosita pentru a intretine obiectele din lemn.
De asemenea, frunzele sunt folosite pentru diverse ceaiuri. Lamaia este una dintre cele mai bune surse de vitamina C si are in jur de 29 de calorii.
Se spune ca atunci cand viata ne da lamai… sa facem o limonada, sau mai bine, zic eu… o rulada cu mousse de lamaie :). Iata cum:
Lipie
Lipia sau pita este un fel de paine moale, rotunda si plata intalnita cel mai des in zona Marii Mediterane, zona Balcanilor si in Orientul Mijlociu.
In general se serveste langa hummus, labneh sau alte sosuri si ca suport pentru kebab, shawarma etc in care se infasoara ingredientele. Lipia este ceva de nelipsit in orice restaurant turcesc sau libanez.
Nu puteam sa las hummusul facut in casa 🙂 zilele trecute, fara o lipie pe masura, facuta de la zero, tot acasa 🙂 . In general, aceste lipii se coc in cuptor la foc foarte mare si pentru ca se umfla destul de mult, se creeaza un spatiu in aluat, ca un buzunar.
Eu am mers pe o varianta mai simpla si rapida si anume – tigaia 🙂 , s-au umflat si au facut „buzunar”, insa nu au ramas asa umflate cum le vedem la restaurant. Data viitoare voi incerca la cuptor si va voi transmite daca s-a schimbat ceva in acest sens.
Se fac relativ usor si repede, trebuie doar sa aveti rabdare o ora sa creasca aluatul 🙂 . Iata cum:
Supa-crema de rosii
Desi punct de vedere botanic, rosia este un fruct, din perspectiva culinara, este privita ca o leguma, fapt ce poate crea putine confuzii 🙂 ( vedeti mai multe detalii aici) . A aparut prima data in Mexic, apoi s-a raspandit in Europa odata cu colonizarea spaniola in America. Rosiile initiale erau destul de micute, cum avem astazi rosii cherry si nu erau chiar atat de rosii :), ci mai degraba galbene.
Desi considerate de europeni initial ca fiind otravitoare ( de fapt frunzele chiar sunt 🙂 ), ele erau folosite des in prepararea mancarii de catre locuitorii originari din America, care credeau despre rosii ca au calitati miraculoase 🙂 .
Astazi rosiile se cultiva peste tot si le putem intalni in diverse forme si culori, bineinteles China fiind cel mai mare producator.
La 100g rosii avem: 74 calorii, 3,9 g carbohidrati, 2,6 g zahar si foarte multe vitamine. Este cert ca rosiile, in esenta, sunt foarte sanatoase, cat de sanatoase sau „bio” sunt cele din comert deja e alta discutie; sfatul meu este sa folositi cat mai multe legume crescute in gradina, in masura in care aveti posibilitatea, fireste.
Cel mai des intalnim rosiile in bucataria mediteraneana, fiind baza oricarui fel de pizza sau sos pentru paste. Bineinteles ca le putem manca si crude, sub forma unui sos (ketchup), uscate sau sub forma unei supe-crema de rosii – preparatul meu de azi.
Supa de ciocolata
Probabil cei care iubesc ciocolata considera ca au murit si au ajuns in rai, dar nu… supa de ciocolata este chiar aici, pe pamant cu noi si este divina. Unde mai pui ca are si crutoane din croissant? Propun sa facem un templu celui ce a inventat asa ceva :).
Aveti grija insa, ce e mult strica, prin urmare va recomand un consum cu moderatie, este foarte dulce si nici nu vreau sa ma gandesc la miile de calorii :). Totusi, o data in viata macar, merita sa incercati supa de ciocolata.
Despre supa am discutat aici, despre ciocolata am mai vorbit si aici, propun deci sa nu mai stam la discutii si sa trecem la treaba.
Crutoane din croissant
Crutoanele sunt in genere bucati de paine coapte inca o data , deseori sub forma unor cuburi inmuiate in ulei sau unt si asezonate cu sare sau ierburi aromatice. Se folosesc in supe si in salate ( in special in salata Caesar) sau ca atare, sub forma unei mici gustari.
Cuvantul in sine – croûton (crouton) – este un diminutiv venit de la croûte (croute). „Croute” inseamna o felie de bagheta unsa cu putin unt sau ulei si bagata la cuptor ( intelegeti acum de unde si diminutivul 🙂 ).
De asemenea, in franceza „croûte” nu este numai un substantiv, ci si un verb care descrie procesul prin care painea se transforma in crusta.
Prin urmare e simplu: se taie painea in cuburi, se unge cu unt sau ulei, se asezoneaza si se baga la cuptor pana capata o crusta. Si atunci, de ce sa nu incercam si o variante de crutoane dulci, nu din paine, ci din croissant, pe care le putem folosi de ce nu, la o … supa de ciocolata 🙂 ?
